Sfecla rosie lupta impotriva cancerului

Sfecla este un depozit nemuritor de vitamine si microelemente care, spre deosebire de restul legumelor, nu se distrug si nu se dezactiveaza in procesul de prelucrare termica. Folosirea ei in alimentatie are, pe langa virtuti culinare, si virtuti medicale de prevenire a bolilor de sange, deoarece intrece toate legumele (in afara de usturoi) prin continutul de fier. Asimilarea fierului este favorizata de vitamina C, prezenta in toate partile plantei. In structura radacinii de sfecla este prezent si cuprul. Lipsa de cupru in alimentatie provoaca incaruntirea precoce a parului, ingreuneaza procesul de consolidare a fracturilor, provoaca dereglari in activitatea pancreasului. Alt element important este zincul, prezent in cantitati foarte mari. Datorita prezentei lui in alimentatie, functioneaza bine organele de reproducere, se previne aparitia cosurilor, a furunculozei, caderea parului. Lipsa de zinc afecteaza vederea, poate provoca infarctul miocardic. Sfecla contine si o cantitate mare de mangan, care apara ficatul de distrofie adipoasa (lipidoza), scade nivelul de zahar in sange, ajuta in lupta cu scleroza si elimina surplusul de apa din organism. Sfecla contine si iod, care favorizeaza metabolismul, fiindu-le extrem de prielnica persoanelor cu obezitate si care sufera de inhibarea functiilor tiroidei. De nepretuit este rolul iodului si in blocarea cancerului si incetinirea imbatranirii. Celuloza din sfecla scoate din organism toxinele, imbunatateste functionarea tractului intestinal, fiind un remediu redutabil in tratarea obezitatii si constipatiei. Medicina populara foloseste toate componentele sfeclei: atat tuberculii cat si frunzele. 
TRATAMENTE INTERNE

Alcoolism. Complexul de metode folosite in vindecarea alcoolismului prevede si imbogatirea organismului cu saruri de potasiu, vitamine si alte substante care ajuta la reducerea tendintei irezistibile de a consuma alcool. Cu 30 de minute inainte de masa, se beau 100 ml de suc de sfecla, iar in timpul meselor principale, de 2-3 ori pe zi, se consuma salata de sfecla rasa, fiarta sau coapta in cuptor.
Amigdalita. In medicina populara, se folosesc mai multe preparate din sfecla, pentru tratarea amigdalitei. Pentru gargara, se foloseste apa calduta in care s-au fiert frunzele sau radacina de sfecla. O alta metoda: se da pe razatoare sfecla cruda, se umple un borcanel de 700 ml, se adauga 2-3 linguri de otet si se lasa la macerat 3 ore, amestecand periodic. Se stoarce sucul si se adauga putina miere de albine. Se face gargara la fiecare 2 ore. Pentru accelerarea vindecarii, in pauze, intre gargare, se mesteca incet cate o felie de sfecla cruda.
Anemie. Continutul bogat in fier favorizeaza ridicarea nivelului de hemoglobina in sange. Se recomanda consumul zilnic al sfeclei in stare cruda, fiarta sau murata. De 2-3 ori pe zi, se mananca 150 g de salata din sfecla, morcovi si ridiche neagra crude, date prin razatoare, amestecate cu suc de lamaie sau smantana. 

Substantele vitale din sfecla nu se distrug prin fierbere (dar e preferabil sa fie consumata cruda)
* Bronsita cronica. Se stoarce sucul dintr-un kilogram de sfecla, se amesteca cu 1 kg miere de albine, 500 ml vin rosu de casa, un pahar de suc de morcov si 1 kg de piersici curatate de samburi si taiate felii. Se pune totul intr-un borcan de sticla, care se introduce intr-un vas cu apa calduta. Se fierbe 10-12 minute pe baie de aburi dupa primul clocot. Pe parcurs, se amesteca cu o lingura de lemn sterilizata. Se pastreaza in frigider. Se beau cate 75 g dimineata, pe nemancate, dupa care se mananca o bucatica de unt. Doza obtinuta este pentru o singura persoana. Ajuta si la vindecarea diferitelor afectiuni ale aparatului respirator, provocate de raceala, dar si pentru profilaxia lor.
* Constipatie, ocluzii intestinale, hemoroizi, hipertensiune, varice, aritmie (fibrilatie auriculara).
Se pun la fiert 5 l de apa de izvor, si cand da in clocot se adauga 500-700 g de sfecla tocata si se ia de pe foc. Se infuzeaza 3 ore, apoi se strecoara. Se amesteca cu 150 g de zahar si o lingurita de drojdie uscata si se pune intr-un loc cald, pentru 24-36 de ore. (Tratamentul va avea efect pozitiv numai in caz de renuntare categorica la bauturile alcoolice, inclusiv berea . Dupa 2-3 pahare de vin sau bere, bolile ocupa din nou pozitiile castigate si tratamentul trebuie inceput de la zero.) Impreuna cu sfecla, in apa puteti sa adaugati si plante medicinale pentru afectiunile de care suferiti, de exemplu: matase de porumb, paducel, flori de castan etc. Dupa stoarcerea lichidului, din sfecla ramasa se modeleaza bilute de marimea corcoduselor si se pastreaza in frigider sau in congelator (daca sunt multe). Dimineata, pe nemancate, se beau 300 ml de suc fermentat de sfecla. Daca dupa 30-45 de minute apare senzatia de foame, se mesteca incet si se inghite cate o biluta de sfecla. Procedeul se repeta ori de cate ori apare senzatia de foame. Daca ea nu dispare dupa consumul a 7-10 bilute de sfecla, se pot consuma si alte alimente.
Curatarea organismului de metale grele si radioactive, dizolvarea placilor aterosclerotice din vasele sanguine. Se prepara un amestec din cantitati egale de sucuri din sfecla, morcov si ridiche neagra. Amestecul se toarna in sticle de culoare inchisa si se tine 3 ore in cuptorul incalzit slab. Se bea de trei ori pe zi cate o lingura, intre mese.
Curatirea sangelui, intarirea imunitatii. 500 g de sfecla si 500 g de morcov se taie marunt. Peste legume se toarna apa clocotita cat sa le acopere (cu 2 degete) si se fierb pe foc mic timp de 30 de minute. Cand legumele sunt fierte, se adauga cate o cana de stafide si caise uscate si se lasa sa mai fiarba 5 minute. Dupa racire, preparatul se amesteca cu 2 linguri de miere de albine si se lasa pentru 12 ore la racoare. Se consuma de trei ori pe zi, cate 100-150 g, timp de o luna. Preparatul ajuta si la restabilirea fortelor organismului slabit dupa o boala grea.
Depuneri de colesterol, constipatie. Trei litri de apa rece se toarna peste 1 kg de sfecla taiata marunt. Se adauga 6-8 crengute de urzica sau 2-3 frunze tinere de hrean. Urzica se schimba zilnic. Componentele se pun in camara, intr-un borcan. Se bea cate un pahar, de trei ori pe zi.
Dezintoxicare – un pahar de frunze de sfecla tocate se amesteca cu un pahar de zahar si 3 litri de zer. Amestecul se pune la fermentat in loc cald, ferit de lumina, acoperit cu 3 straturi de tifon. Dupa doua saptamani se strecoara. Se beau cate unul, apoi cate doua pahare pe zi.
Disbacterioza. Flora intestinala se restabileste cel mai rapid daca se consuma sfecla marinata. Modul de preparare: sfecla spalata bine se fierbe, se raceste, se curata de coaja si se taie felii subtiri. Inainte de a pune feliile in borcan, sfecla se cantareste. Pentru un kilogram de sfecla este nevoie de 1 litru de apa, 2 pahare de otet de mere, cate o lingurita de sare si zahar, 10 boabe de piper negru, 6 cuisoare si 2 foi de dafin. Marinata se aduce pana la punctul de fierbere si se tine pe foc slab, 3-5 minute. Otetul se adauga dupa racire. Marinata se toarna in borcan peste feliile de sfecla. Se pastreaza la rece..
Gripa, raceala. Se amesteca 300 g suc de sfecla cu 200 g suc de rosii, cu sucul dintr-o lamaie, 5 linguri suc de ceapa, 4 crengute de menta, sare, zahar si piper negru macinat (dupa gust). Dupa 2 ore, se scoate menta si se beau cate 50 ml suc cu inghitituri mici, intre mesele principale.
Hipertensiune. In medicina populara gasim foarte multe retete pentru reglarea tensiunii, in care ingredientul principal este sfecla. Se amesteca in parti egale suc de sfecla cu miere de albine si se beau cate 2 linguri de trei ori pe zi. In loc de miere, puteti sa-l amestecati cu suc de paducel. 

Hipertensiune cu dureri de cap si edem al picioarelor. Se storc 300 ml suc de sfecla, se amesteca cu sucul dintr-o lamaie, 1,5 l de apa si 300 g de zahar sau miere de albine. Se tin ingredientele intr-un borcan de 3 l, acoperit cu tifon, intr-un loc cald, pentru fermentatie. Lichidul (gen sampanie) nu se pastreaza la frigider. Se beau, de 3-4 ori pe zi, cate 100-150 ml. Regleaza tensiunea arteriala, dispar durerile de cap si vajaiturile.
Litiaza renala. Se taie in felii subtiri 3-4 sfecle de marime medie, curatate de coaja. Se pun intr-un borcan de trei litri. Se toarna deasupra apa rece de izvor, in asa fel ca sa ramana un loc gol de 2-3 degete. Pe gura borcanului se pune un strat de tifon. Timp de 7-8 zile, borcanul se lasa la temperatura camerei, amestecand continutul zilnic, cu o lingura de lemn, apoi lichidul se strecoara in alt vas si se pastreaza in frigider. Preparatul se bea fara restrictii. Intre timp, se prepara o alta portie de bautura. In 5-6 luni, in afara de curatarea rinichilor de nisip, este posibila si imbunatatirea digestiei si reglarea tensiunii arteriale.
Menopauza. Deseori, in perioada climacterica apar diferite dereglari, mai ales menstruatii abundente, cand se pierd cantitati mari de fier. Se bea suc de sfecla in portii mici (75-100 ml) de 2-3 ori pe zi.
Pietre in colecist. Ca sa eliminati pietrele din colecist, concomitent cu alte metode, se foloseste si siropul de sfecla. Un kg de sfecla taiata felii subtiri se fierbe in 2 litri de apa, pana se obtine un sirop concentrat. Se beau cate 150 ml, de patru ori pe zi, cu 40 de minute inainte de masa. 
TRATAMENTE EXTERNE

Guturai. Se pun in nas picaturi de suc de sfecla. Pentru cei mai mici, sucul se amesteca cu apa fiarta si racita, ca sa nu-i usture tare.
Lichen, eczeme, arsuri. Se aplica terciul din sfecla timp de 4-7 zile. Cataplasma se schimba de 5 ori pe zi. Pe arsuri, se pot aplica si frunzele de sfecla strivite in palme.
Limfostaza (elefantiazis). Edemul limfatic al picioarelor necesita un complex intreg de tratamente, printre care si comprese cu celuloza din sfecla ramasa dupa stoarcerea sucului. In acelasi timp, se bea si infuzie din frunze de patlagina. O lingura de frunze se infuzeaza in 250 ml apa fierbinte, pana la racire. Se imparte in 2 doze si se bea dimineata si seara, cu 30 de minute inainte de masa.
Mastopatie. Terciul din sfecla tocata, pus intr-un tifon, se aplica pe locul bolnav, zilnic, 40-50 de minute.. In acelasi timp se beau cate 50 ml de suc, de doua ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa, timp de 25 de zile.
Paradontoza. Se rade sfecla pe razatoarea mica. Terciul obtinut se aplica pe gingiile bolnave si se tine 25-30 de minute. Imbunatatirea se observa peste 5-7 zile, dar tratamentul trebuie repetat cateva saptamani (in functie de vechimea afectiunilor). 
Test de sanatate cu suc de sfecla
 

Medicina populara foloseste toate componentele sfeclei
Sfecla contine multe substante benefice (betanina, saruri de potasiu) care au efecte pozitive asupra tensiunii arteriale, asupra nivelului de colesterol, a metabolismului lipidic in celulele ficatului si a intaririi peretilor vasculari. De regula, se stie ca sucurile de legume se beau imediat dupa ce au fost stoarse. Nu e si cazul sucului de sfecla, care nu se bea imediat, ci trebuie lasat 2-3 ore ca sa se evapore unele ingrediente ce produc efecte negative (dureri de cap, stari de greata etc.). Cu ajutorul sucului de sfecla ne putem testa starea de sanatate, facand un exercitiu simplu. Se beau 100 ml suc de sfecla si se mananca o salata de sfecla cruda, data prin razatoarea fina. Se urmaresc schimbarile de culoare a urinei. Daca nu sunt prezente afectiuni serioase de sanatate, culoarea nu se schimba. Daca sunt probleme de sanatate, urina capata culoarea sucului de sfecla.

Vin tonic din sfecla

In medicina populara, se foloseste din batrani o reteta cu actiune tonica generala, care se numeste „7 pahare”. Se amesteca in cantitati egale cate 250 ml sucuri de: sfecla, morcov, ridiche neagra, usturoi, lamaie, miere de albine si vin rosu dulce (cabernet). Amestecul se pastreaza in vase de sticla, in frigider. Se beau cate 50 ml, de trei ori pe zi. Cantitatea – 1750 ml – reprezinta o cura care se repeta de cinci ori pe an, cu pauze de 3-4 saptamani.
Preparatul se recomanda pentru revitalizarea organismului dupa interventii chirurgicale, chimioterapie si in timpul tratamentelor de lunga durata. 
SFECLA si CANCERUL
 

Folosirea sucului de sfecla in vindecarea bolnavilor de cancer se practica in medicina populara de mii de ani. Pigmentul din planta este actorul principal in lupta cu cancerul. Doza zilnica minima de pigment se afla intr-un kilogram de sfecla, echivalentul a 250-300 ml de suc, care trebuie consumat fara pauze, tot restul vietii. Pigmentul nu este toxic, nu se descompune in procesul de prelucrare termica si nici in procesul de digestie. Calitatile lui terapeutice se pastreaza si dupa fierbere la 100 grade Celsius, timp de 2 ore.
Consumul regulat de sfecla sub orice forma normalizeaza VSH-ul bolnavilor, restabileste apetitul, scade efectele negative ale tratamentelor cu radiatii. Se recomanda feluri de mancare unde sfecla este amestecata cu fulgi de ovaz, hrean, banana sau lapte prins.
In Centrul oncologic de la Moscova, li se prescrie bolnavilor sa consume zilnic cate 250 g de sfecla cruda, data pe razatoare fina, in 3-4 reprize. Daca sfecla cruda nu este acceptata de organismul bolnavului, ea se inlocuieste cu 300 ml de suc. Dupa trei saptamani de administrare, bolnavilor li se imbunatatesc analizele de sange si starea generala de sanatate.
Persoanelor cu cancer mamar si de piele li se aplica, de 4-5 ori pe zi, pansamente cu suc de sfecla, pentru micsorarea locului afectat.

Copiat de pe: http://margareta-cauzelebolilor.blogspot.ro
Anunțuri
Categorii: Sanatate prin plante | Lasă un comentariu

Pusnicul Ioan si darul lui Dumnezeu

Pustnicul Ioan si ierburile lui Dumnezeu

Pustnicul Ioan si ierburile lui Dumnezeu

„Dumnezeu a lasat oamenilor plante si lemn pentru vindecare. Omul trebuie sa aiba intelepciune sa le gaseasca si sa le intrebuinteze. Facatorul de unsori cu acestea va face amestecare, si nu este sfarsit lucru­rilor lui si pace de la El este pe fata pamantului.”(„Cartea intelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah”, cap. 38, versetul 8, Vechiul Testament)

Doctorul manastirilor

Doar el, in tot tinutul, stie planta asta. El, Ioan Baron, si inca un pustnic batran, numit Stefan, care i-a dezvaluit candva locurile. Limba cerbului. „Naval­ni­cul”… Un fel de feriga stranie, „lunga-asa, pe care-o recunosti si-o gasesti greu, ca creste numa’ pe niste stanci umbrite si nu trebuie s-o culegi decat prin fe­bruarie, cand e maronie, pan’ nu da vegetatia. Si s-o folosesti proaspata, fiindca doar astfel are puteri mari…” Cu planta asta a vindecat chiar si cancere. Apoi Iarba talharului. Ori Pedicuta sabatica „noua”, zisa pe-aici si Coada celor din vant, o planta magica, taratoare – „vrejuri lungi ca niste sfori ce-alearga pe pamant” – care nu traies­te decat prin colturile cele mai intune­cate ale padurilor, si abia dupa patru ani face niste flori galbenele, atat de asemanatoare cu alte plante taratoare, incat multi o confunda (maicile pust­ni­ce venite de la manastirea Petru-Voda au cules un sac, fara sa-si dea seama ca-i o iarba rea, nu cea adevarata). Dintre toti, doar Ioan Baron stie.
Cunoaste precis toate locurile unde sunt asemenea ierburi de leac in muntii Rarau, multe din ele foarte rare si pu­ternice, cu efect uluitor de rapid, plante ce nu traiesc decat aici, in anumite sihle bucovinene. Umbla singur, zile la rand, prin pustietati, zeci si zeci de kilometri, dupa astfel de buruieni ta­ma­duitoare, pe care le duce apoi in casuta sa din cre­ie­rii muntilor si face din ele leacuri pentru oameni. Ceaiuri, alifii, tincturi, tot felul de licori ciudate, cu ier­buri mari bagate inauntrul sticlei, preparate minu­tios, dupa retete vechi si precise. De multi ani traieste rupt de lume, in cabanuta aceea din Rarau, o casuta ca de basm, care a devenit aproape legendara in zona, caci desi putina lume se urneste sa urce pana la el, lumea vorbeste. Calugari vindeca, mai ales! Zeci de calugari sunt astazi sub ocrotirea lui. Adevarat „doctor al manastirilor”, Ioan Baron este si el un om al cre­dintei si cuminteniei. Traitor foarte multa vre­me prin manastiri sau ca sihastru (cinci ani absolut singur, intr-un bordei sapat sub pamant, pe mun­tele Giumalau), ii cunoaste pe aproape toti pust­nicii ce impanzesc si azi muntii astia, multi dintre ei monahi imbunatatiti, aflati aproape de sfintenie. De la acestia a invatat o mare parte din remediile sale, „leacuri soptite la ureche”, in ceasurile de ruga­ciune si povata duhovniceasca, sfaturi tainice, in care se vorbeau putine cuvinte, dar fiecare cu rost adanc. De la acesti insingurati vietuitori in paduri le-a aflat, oameni care n-au cunoscut medic niciodata, fiindca au convingerea ca „Dumnezeu a lasat omului, in jurul lui, oriunde s-ar afla, toate plantele pentru tamaduirea tuturor bolilor”, si ca un om cu suflet curat, care stie rostul naturii, nu are cum – nu are voie! – sa devina bolnav vreo­data. „Toate ierburile is a lui Dumnezeu. Toate! Si toate au menirea lor de vindecare…”. Asta crede din toata inima si Ioan Baron, acest barbatel vanjos si sanatos tun, c-o forta fizica cat trei barbati de varsta lui, de 66 de ani, care traieste solitar, in muntii astia salbatici de la marginea tarii, pe care-i cunoaste ca-n pal­ma, mereu atent la pamant, la cer sau la arbori, in cautare de locuri ale plantelor sale rare. „Eu is doar un om simplu, un „nimeni””, se recomanda mereu, sfios de orice publicitate, rusinat sa-si rosteasca chiar si numele. „Ioan, atat”, le zice oamenilor straini care-l cau­ta. Zilele astea e fericit: o maica sihastra l-a calau­zit pana intr-o poiana inalta, dincolo de varful Giu­ma­laului, si i-a aratat un povarnis c-o iarba noua. Flori ca niste bobite, asa. I-a zis la ce este buna. „Des­pre asta chiar nu stiam”, marturiseste. Dar a cerut binecuvantare si, cand a ajuns acasa, a scris totul intr-un caiet. Asa si-a descoperit multe din leacuri, putin cunoscute in lumea medicala moderna. Si poate zice, fara nici o mandrie, ca acum cunoaste remedii pentru cam toate bolile omului.

25 de kilometri pentru un paharut cu alifie

Am mai scris, nu de mult, despre Ioan Baron. „Omuletul acela parca fara varsta, un spiridus al padu­rilor, c-o cusma neagra pe cap”, care alearga de atatia ani prin pustietatile Bucovinei, ajutandu-i pe toti sihas­trii din jur, cu mancare, taiatul lemne­lor, sau sapandu-le el insusi bordeiele subpamantene. „Ocrotitorul sihastri­lor”, cum e numit uneori chiar si in Biserica. Cel ce a avut privilegiul sa cunoasca o multime de anahoreti cu viata ingereasca. Pust­nici cu aura de sfin­tenie. Urcasem si eu, printr-un vis­col teri­bil, pana la casuta lui plina de icoane, de pe varful Raraului, in care am vorbit mult, am baut un ceai care mi-a dat o ener­gie in­credibila si am man­cat cel mai bun bulz din lume. L-am reva­zut dupa toata aceasta iarna grea acum, in primavara, cand am aflat ca va co­bori pentru cateva ore in oraselul de la picioarele Raraului, Campulung Mol­dovenesc.

Pustnicul Ioan si ierburile lui DumnezeuSolutiile lui Ioan Baron

L-am intalnit din nou pe la mijlocul lui aprilie. A venit vreo doisprezece kilometri pe jos, doar pen­tru a-i aduce unui gospodar de pe Va­lea Seaca, numit Costica Arsene, un paharut cu alifie din plante (sotia aces­tuia avea niste dureri mari la pi­cioare), urmand ca apoi sa se intoarca alti doisprezece kilometri pana la casuta sa din inaltimi. Cam douazeci si cinci de kilometri pe jos, ca sa ii dea cuiva un pa­harut cu alifie. O pasta aurie, pe care o pre­para cu mari greutati, umbland poate tot atatea distante pe piscuri, ca sa gaseasca ierburile de folos. A invatat „reteta” de la o maica pustnica, care la randu-i o stia de la o alta pustnica, batrana dinspre partile Radautilor. E-o com­po­zitie grea, tare anevoios de facut, cu ceara curata-curata, ulei de masline tot curat, sau de oaie, apoi ex­tract din plante salbatice macerate-n alcool: ra­da­cini dintr-o anume feriga, culeasa toamna, pe-un timp bla­jin, arnica, cretisoara, pedicuta si altele, totul pus intr-un ceaunas si amestecat la foc mic, ore la rand, pana ce iese pasta asta groasa, puternica, ce vindeca o multime de boli. Cere uneori cativa bani, foarte putini, doar cat sa-i ajunga pentru alta ceara, alt alcool medi­ci­nal, alt ulei de masline… Atat, fiindca astea costa prea mult pentru el, ba mai trebuie sa coboare si pana in oras sa le cumpere. Iar lui nu-i place orasul. Nu prea foloseste nici banii pentru sine, nu se pricepe. Nici ma­car leacuri n-ar face, daca s-ar putea. Dar n-are cum altfel. Chiar duhovnicul sau i-a dat ascultare sa conti­nuie, caci e spre folosul oamenilor. „Atatea drumuri pe munti, dupa plante…”. Dar trebuie sa faca asta. „N-am ce face. Ca daca n-o fac eu, cine-o mai avea rabdare, in ziua de azi, sa o faca?….”.

Ioan Baron nu foloseste posta. Telefonul – foarte rar. Ii este cam rusine sa cheme tocmai la el, „acolo sus”, vreun om suferind, ca sa urce atata drum mun­tele pieptis. Merge el la dansii, cand e cazul. Nu-i e usor nici asta, fiindca nu i-au placut niciodata asezarile ome­­nesti, nici orasele, nici satele, nici soselele, nici trenurile. Face asta pentru oameni. Chiar daca sunt bol­navi din localitati indepar­tate, se urca pe tren si merge la adresa lor, pe cheltuiala lui, de drag, ca sa-i aju­te, fara sa-i pese ca pierde atata timp pentru numai o sticluta de tinctura. Pen­tru el „timpul nu exista, ci doar clipa cand faci ceva pentru cineva. Altceva, ce-ar fi mai valoros? Nimica. Eu? Ce sunt eu? Eu am toata rabdarea din lume…”.

Pustnicul Ioan si ierburile lui DumnezeuIoan Baron

Asa il revad, vesel, in dimineata asta de aprilie, coborand sprinten pe-o ulita pietruita, cu rucsacelul sau verde in spi­na­re, zambindu-ne din departari si fa­can­du-ne semne cu mana. Eu si Costica Arsene il asteptam in poarta casei, li­nis­titi. Intram tustrei in odaia larga, „de buna”, iar Ioan Baron scoate din rucsac paharul cu alifie si il asaza simplu, pe masa de lemn. Asta avea de facut. Isi cere scuze, dar n-are alt ambalaj decat acest pahar. Nu prea mai are chef sa za­boveasca, dar o face fiindca il rog eu foarte mult sa mai stam putin sa vorbim, de data asta nu despre pustnici, ci despre ierburi vindecatoare. Viorica Arsene, nevasta gaz­dei, ii zice cat de bine i-a facut o anumita solutie, pe care i-o daduse in urma cu cateva luni, tot pentru tromboflebita si artroza, caci ii intepenea, ca paralizat, piciorul, prin somn. Plus leacul de stomac si ficat. „Ca prin minune”, zice. „Mi-o tre­cut, in numai cateva zile. Sa va ajute Dumnezeu!” Ioan Baron rade. Cu tot chipul. I se destind toate trasaturile, de-o fericire interioara, cumva. Nimic nu il face mai fericit decat cand aude ca i-a facut bine unui om.

Nemtii vrajitori

Avea putin peste 20 de ani si se afla undeva in Banat, in muntii Semenicului, pe care-i cunostea aproape la fel de bine ca pe acestia de-aici. De co­pil i-a placut cel mai mult sa traiasca prin munti, avand mereu un „dor de singuratate” si pust­nicie, care e „efectiv innascut”, crede, doar la unii oa­meni, n-ai cum sa scapi de el, orice-ar fi. Ei bine, niste cercetatori germani, specialisti in botanica farma­ceutica, au venit atunci in zona, intreband ce localnic stie cel mai bine Cheile Carasului. Cautau nis­te plante foarte rare, ce nu cresc nicaieri in lume decat acolo, intr-un tinut nemaivazut de frumos: „Trece exact peste el paralela 45, cu prapastii, liane si cascade – zici ca nu esti in Romania -, iar eu cunosteam bine locurile si chiar plantele, desi nu prea ma pricepeam pe-atunci la ce folosesc”. Nemtii venisera sa faca acolo niste ex­perimente cu ierburi medicinale, aveau cu ei un intreg laborator mobil, bagat intr-un cort mare, cu epru­bete si microscoape.

Pustnicul Ioan si ierburile lui DumnezeuCostica Arsene si nevasta lui bolnava

Culegeau planta si verificau tot ce con­tine, ce nivel de toxicitate are, in floare, frun­za, tul­pina. In tulpina, mai ales. Asta ii interesa. Iar el ii pri­vea si incerca sa inteleaga cum gandesc dansii me­dicamentele astea naturiste, caci aveau si un trans­la­tor, care le explica totul. Din acele zile de vara a in­va­tat Ioan Baron sa compuna primele sale remedii. Uitandu-se la savantii aceia germani, „cu cata atentie si „gingasie” scoteau din pamant fiecare fir de iarba, ca pe-o comoara parca, pe urma cum scoteau din plan­ta fiecare picatura de substanta folositoare. Ca niste vrajitori ai naturii erau…”. Dar marea revelatie au fost pentru el plantele! Cat de usor poate fi sa te vindeci sin­­gur… „Si-s toate aicea, langa noi. Gratis. Jur. Na, uitati-va” si arata spre fereastra prin care incepe sa plo­ua foarte tare, cu rafale. „Ce mare si frumoasa ii pa­durea…”.

***

La inceput le-a testat pe el insusi, odata, cand si-a zdrobit genunchiul – deplasare grava de rotula cu liga­mente – si medicii voiau sa il puna doua luni in ghips. Nu putea merge decat in carje, iar lui „ii era groaza de ghips”, nu-l putea suporta. A rezolvat-o pe loc: orez fiert, propolis ras si tataneasa de la macerat, totul ca o „turta” pusa cataplasma. In doua zile, doctorii s-au crucit: nu mai avea absolut nimic, putea alerga. Alta­data, dupa mai multi ani, a avut un accident mult mai grav, a cazut de pe o stanca din muntii Giumalau. I s-au sfaramat toti muschii de la picioare. Erau negre-albastre picioarele lui, de sus pana jos. Aflase leacul de la un calugar batran: in primul rand, pedicuta, dar si alte cateva plante din munti, carora nu le mai tine minte numele stiintifice. Bandaj cu foi de varza si „pra­­purul” de la oaie, adica panza aceea alba care-i tine intestinele, unse cu un fel de seu ce „trage” toate ranile. Un cioban dintr-o stana de pe varful Giumalau­lui a taiat o oaie si i-a adus „prapuru'” la bordeiul sau din padure, in vremea cand era inca pustnic. Si a vazut efectiv pe trupul sau miracolul unei tamaduiri uluitor de rapide. Tot in doua-trei zile, picioarele erau vinde­cate.

Frunzele din buzunar

Cazurile grave n-au fost insa incercate pe el, fiind­ca el n-a fost niciodata in viata bolnav cu adevarat. In fiecare zi, Ioan Baron mesteca niste plante pe care si le pune de cu dimineata, proaspete, in buzunarul de la piept al hainei, oriunde s-ar duce. Cand simte c-ar fi orice amanunt in neregula cu trupul sau, ia o jumatate de frunza si o mananca.

Pustnicul Ioan si ierburile lui DumnezeuCodrul cel adanc si plin de minuni

Orice disconfort: stomac, plamani, ficat, inceput de raceala. Daca n-are planta potrivita pe-acasa, merge si o culege. Ori face ceai. Daca il doare stomacul, se duce si ia niste „pastura” de brad, un fel de bobite negre, uscate, ce ies pe rasina copacului. Cu „pastura” asta, printr-un regulament de tratament anumit, a vindecat ulcere. „Ii „esenta” bra­du­lui, tot ce-i mai bun in el si iese din rasina. Mananci doua-trei boabe si imediat iti trece stomacul. Imediat! La ulcer ii putin mai indelungat, da’ tot vindeca. Am aflat asta de la un parinte sihastru, care mai mult din astea manca, toata ziua. Si o gasesti usor, pastura bra­dului. Va zic: ii atat de simplu, totul. Totul!… Natura asta…. Odata, o doctorita din Iasi m-o certat grozav: „Dom’le, tu ai un atestat, ceva? Unde ai stu­diat tu me­dicina?” Eu m-am rusinat si am pus capu-n jos. Zic: „Pai… in padure…”. „Iti bati joc de mi­neee?!”, o tipat ea. „Cum adica in padure?! Eu am facut Universita­tea!”. Anul asta, in iarna, o venit ea la mine, sus. Mi-o zis s-o iert, da’ nu mai stie ce sa mai faca. Era bolnava cu ficatul, cu stomacul. Medicamentele n-o mai ajutau. M-am uitat la dansa si mi-era mila, mi-era parca si draga, cumva, saracuta. Eu nu ma supar niciodata pe nimenea. Eu nu stiu sa ma supar. I-am facut tincturi, ceaiuri. Acuma si-o facut o vila uriasa, de vreo sase mi­liarde de lei, pe langa ma­­nastirea Petru-Voda. Biata de ea…. Pacat ca oamenii de azi nu mai stiu lu­cruri simple. Altadata, batranii nos­tri stiau ce sa faca, n-aveau nevoie de doc­­tor. Pustnicii stiu si acum. Of, padu­rea asta… Totu-i aicea, langa noi, si nu stim…”.
Pe vreo sapte medici ii are acum ca „pacienti”, cu leacurile lui. Vreo doi sunt chiar oncologi. Oameni care recu­nosc deschis ca medicina normala nu le mai e de ajuns. Lui Ioan Baron nu ii prea pasa. Ca-s doctori, profesori, cio­bani… Unora le tine minte doar numele mic, ca preo­tul de pe pomelnic. Si, un secret: chiar ii pune pe pomelnice pe toti, la manastiri, dar nu le zice asta. „Bu­ruie­nile de la mine, vindecarea de la Dum­ne­zeu”, asta e vorba lui, dupa ce le da plan­tele si ii invata cum sa le „intre­buinteze”. „Buru­ienile mele”, asa zice, smerit. In rest, nu-l mai priveste nimic. El doar ata­ta stie sa faca. E poate doar putin mahnit ca nici macar oamenii astia bastinasi dimprejur, bucovinenii de prin sate, nu cunosc „folo­sinta” si nici macar cum arata plante medicinale obis­nuite, ce cresc la doi pasi de ograzile lor. Culmea, nici macar batranii. Ioan Baron nu gaseste nici un motiv pentru care el n-ar putea sa traiasca pana la 100 de ani. Doar daca are vreun accident, daca ar cadea iarasi de pe vreo stanca. Doar asa. Dar, dupa cum se simte, zice ca n-are cum. Nu stiu de ce, dar, privindu-l, il cred.

Vindecari minunate

E foarte liniste si tihna in odaia cea mare a lui Cos­tica Arsene de pe Valea Seaca, incat parca si vorbele noastre curg cu alean. Afara, prin ferestre, se vede o am­pla furtuna cu soare. Inca ploua colorat, torential. Ioan Baron isi cere mereu iertare, cu voce soptita, ca vorbeste despre sine. Da, imi raspunde, e adevarat ca are vreo saptezeci de „pacienti” prin toata tara „si atat de multe comenzi, de n-am noroc”, asta, doar fiindca vestea despre el s-a dus din om in om. Ce sa faca?

Pustnicul Ioan si ierburile lui DumnezeuDeditei

El n-a dorit, uraste popularizarea asta, dar n-a putut sa nu-i ajute pe oamenii in suferinta. Gazda, Costica Arsene, gospodar masiv cat un urs si mult mai „lu­mesc”, ii incuviinteaza spusele in tacere. Intr-un tarziu, il intreaba pe prietenul sau daca n-are vreo iarba pentru ficat, fiindca de cateva zile se simte foarte „umflat”, i-e rau, se gandea zilele trecute sa mearga pana la spital in Campulung. „O trecut Postul Pastelui si na… Si eu… Ca tot omu'”. Ioan Baron scoate din rucsacelul sau verde un pumn de frunze tari si zimtate, pe care i le da. Ii explica pe-ndelete cum se face ceaiul, printr-o infuzie speciala, pe care n-o prea inte­leg. Iarba talharului. Sau Iarba Vantu­lui… Cea mai puter­nica pe care o stie. N-o gasesti usor. Alta­da­ta, batranele o culegeau dezbra­cate, doar in anumite zile din iu­nie, prin locuri de putini cunos­cute astazi. Vindecea, cum i se mai zice din stra­buni, caci vinde­ca o multime de boli, de plamani, stomac, ficat, chiar si can­cere sau ciroze hepa­tice. Ioan Baron nu poate sa uite un om cu ciroza din satul Tibana, undeva pe langa Iasi, ca­ruia medicii ii mai dadu­sera doar trei luni de trait. Era slab, doar pielea si osul, abia mai pu­tea mer­ge. Iar el i-a adus aceas­ta iarba a talharului. Plus cateva tincturi cu ta­ta­neasa, mie­re si propolis. Dar iarba talharului a fost baza. Si azi, dupa vreo douazeci de ani, omul ace­la traieste.

Pustnicul Ioan si ierburile lui DumnezeuBujori de munte

Acestea nu-s doar sim­ple intamplari. Acum doi ani, in iarna, un decan de la Institutul Agronomic din Iasi, specialist in plante, a auzit si el despre „buruienile” lui Ioan Baron si s-a gandit sa isi incerce noro­cul. L-a rugat sa-l ajute, caci suferea tot de o ciro­za, in faza foarte grava. Ce altceva mai bun sa ii dea decat Iarba talharului? „Hai, mai, doar cu buruiana asta crezi mata c-o sa ma vindec?!”, a zis profesorul. Dupa doua saptamani, nevasta lui a venit, de la Iasi, tocmai pana la casuta de pe Rarau, special ca sa ii duca lui Ioan Baron un cadou si sa ii multumeasca. Profesorul se insanatosise, era deja ple­cat in Portugalia, la un con­gres. Cand s-a intors, i-a cerut tamaduitorului sau sa ii trimita un manunchi de asemenea ierburi, dar intregi, cu radacini, frunze si flori, ca sa le analizeze in labora­tor, sa vada ce contin. Cunostea de mult Iarba talha­ru­lui (Stachys officinalis), ii stia toate proprietatile tera­peu­tice. Dar nici o planta din aceasta specie nu avusese pana atunci asemenea puteri. Conteaza probabil de unde, cand si, mai ales, „cum” o culegi, a fost conclu­zia sa stiintifica. Iar propria vindecare o considera si astazi „un miracol”.

Despre cat de simplu poti fi fericit

Maine, Ioan Baron va pleca peste munti, de la ca­su­ta lui din Rarau, pana la manastirea Pojorata. Pe scur­tatura. Va strabate doua paduri, va tre­ce un munte stancos foarte abrupt, si, in sfar­sit, va ajun­ge la manastire, cam pe la mij­locul utre­niei. Acolo se va intalni cu doua femei mai in varsta, venite tocmai de la Bucuresti, doar pen­tru el, sa ia niste plante, dar si niste remedii pentru alti cinci bucuresteni care sunt in suferinta si-si as­teapta lea­curile, preparate minutios pentru fie­care.
Ioan Baron va veni. Pe la ora sase ju­ma­tate va vedea rasaritul soarelui, chiar de pe varful muntelui. Si manas­tirea cea alba jos, departe, la picioarele sale. In acel loc inalt se va odihni putin, se va aseza pe iar­ba si va privi. Poa­te chiar va manca ceva, din rucsac. Stie asa bine drumul asta, l-a facut de sute si sute de ori, diminetile, devre­me… Se sim­te li­ber, fericit. Dupa ce se va in­toarce de la manastire, nu stie pre­cis ce va face. Nu s-a gan­­dit. Singu­rul sau program e doar cel de ruga­ciune, pe care-l ti­ne „cu sfintenie, orice s-ar intam­pla”, de multi ani. Di­mineata, de la ora pa­tru si pana la sase, apoi dupa pranz, de la patru la cinci, si seara, de pe la opt pana spre zece, inainte de a adormi.

Pustnicul Ioan si ierburile lui DumnezeuRuscute de primavara in Rarau

Dar poate sa-si faca ru­gaciunile si pe munti, in padure, fiind­ca poarta me­reu in rucsacul sau verde Ceaslovul, absolut oriun­de s-ar duce. Se pune un­deva, pe-o pajiste inalta, in genunchi, si doua ore, doar se roa­ga. Nici o clipa nu se ridica. Ii zic ca asta-i o viata ca de calugar, dar el zice ferm ca nu. Ci crede ca asa ar trebui sa tra­iasca orice crestin obisnuit. Orice om li­ber. Pentru el nu-i deloc o priva­tiu­ne, o corvoada, ci chiar o bucurie. Adesea, abia as­teapta „ceasurile” astea ale rugaciunii. Si pentru cine se roaga? „Pentru toata lumea asta din jur. Pentru tot ce este…”. Asa zice. Si rade.
Asadar, chiar nu stie ce va face maine, spre amiaza. Poate ca va merge dupa plante. Poate va trece dincolo, peste Rarau, pana la manastirea Sihastria, sa vada ce mai e. Acolo, parintele staret Ioan Larion, unul din ma­rii duhovnici ai Bucovinei, il numeste si azi „doc­torul manastirii”. De doua ori, Ioan Baron l-a salvat de la moarte. E batran, are o boala grava de plamani, une­ori se sufoca, aproape i se opreste respiratia. Fug ca­lugarii peste munte, pana la el: „Hai, frate Ioane, ca parintele nostru ii gata!…”. Me­reu vine, cand este chemat. Dar nu ii pla­ce faima asta, de „doc­tor al ma­nas­­tirilor”, cum l-a botezat pa­rintele Ioan. Chiar anul acesta, la Bo­bo­teaza, a vrut sa ii multu­measca in pre­dica sa de la sfar­si­tul Litur­ghiei. In fata unei biserici arhipli­ne, a spus: „Avem aici un om care m-a salvat de la moarte. Mari sunt minunile lui Dum­ne­zeu…”. Vindeca­torul statea cu­min­­te, unde­va in pridvor. Nu se astepta. „Un­de esti, frate Ioane? Ri­dica mana sus!”, a mai zis duhovnicul, zambind, pri­vind pes­­te multi­me. Atunci el s-a rusinat tare si nu a ridicat mana. A iesit incet din bise­ri­ca si a plecat si s-a tot dus, aproape aler­gand peste munti, ina­poi, spre casuta lui. Nu vrea sa fie stiut. Vrea sa fie ni­meni. Pen­­tru Ioan Baron, „ni­mic din ceea ce faci nu trebuie sa fie stiut”. Nu-i pasa. Mai­ne, la rasaritul soa­relui, va fi pe varful muntelui aceluia, un­de se va aseza pe iarba. Lumea va fi la pi­cioarele lui. Va sta acolo cateva minute, ca sa se odihneasca. Si va privi.

Categorii: Sanatate prin plante | Lasă un comentariu

Cine poate beneficia de terapia prin Bowen

La aceasta tehnica nu exisata limitari in ceea ce face si nici cui se adreseaza. Ea poate fi facuta de la nou-nascuti pana la varstnici, fiind foarte eficienta in tratarea sistemului nervos cat si a afectiunilor interne.

       Aceasta terapie si-a dovedit eficacitatea in foarte multe boli ca de exemplu:

-dureri la umar                                                   -atac de panica                                                                                -diabet

-scolioza                                                             -dureri de cap, tulburari de memorie                                      -ovare polichistice                                            

-dureri lombare                                             -dureri de genunchi                                                                           -imunitate scazuta

piatra la rinichi                                              -constipatie                                                                                           -poliartrita reumatoida

-infertilitate                                                     -dureri de coloana                                                                           -psoriaziscifoza, spondiloza cervicala

-epilepsie                                                         -astm bronsic                                                                                   -hidrartroza(apa la genunchi)

-hernie de disc                                            -cicatrici                                                                                                   -accident vascular cerebral

-entorsa

-boala Parkinson 

………………………………………………………………………………………………………………………………………..Etc

Categorii: Terapia prin Bowen | Lasă un comentariu

Cum functioneza terapia bowen

Prin Terapia Bowen se transmit impulsuri neurologice la creier, care trimit imediat raspunsuri de relaxare musculara si reducere a durerii. Impulsurile trimise prin sistemul nervos reamintesc organismului sa-si recapete miscarile normale la nivelul muschilor articulatiilor si tendoanelor. Imbunatatesc fluxul sangvin si limfatic. Este puterea organismului de a redresa orice problema a corpului cat si a mintii

Cand apare o leziune a corpului, cum ar fi o fractura a degetului de la picior, nociceptorii transmit un raspuns reflex, cu 70-120 Muschiimetri/secunda, de-a lungul fibrei aferente, pana la thalamus, localizat in creier. Aceasta informatie este mai apoi prelucrata de cortex si ulterior transmisa inapoi, prin intermediul diferitelor fibre, la locul traumatizat, pentru a incepe procesul de vindecare, prin contractarea muschilor si inceperea procesului inflamator in zona.

Daca durerea persista o lunga perioada de timp, fascia ramane contractata spre a proteja zona dureroasa, cauzand astfel disfunctii sau restrictii de miscare ale tesuturilor inconjuratoare.
Chiar dupa ce osul s-a vindecat, continuam sa schiopatam, deoarece fascia restrictioneaza miscarile si continua sa-si pastreze forma.

Cu fiecare miscare Bowen, fascia este angrenata si “deranjata” pentru scurt timp, dar nu este deplasata prin forta. Cand aderenta fasciei este diminuata iar tesutul conjunctiv cicatrizat se inmoaie si se contracta, fascia isi reduce contractia. Structurile musculo-scheletale devin capabile sa-si mareasca capacitatea de miscare si sa-si foloseasca tot potentialul de forta si in plus, nervii, vasele de sange si nodurile limfatice situate in aceste tesuturi relaxate, functioneaza optim.

Prin intinderea fibrelor de colagen si modificarea formei tesutului conjunctiv, realizate de miscarile Bowen de mica intensitate, SIMPATIC PARASIMPATICnociceptorii aflati in fascie si tesut conjunctiv sunt stimulati sa transmita un impuls de neagresiune prin sistemul nervos central, la cortex, iar cortexul recunoscand aceasta informatie, initiaza procesul de vindecare pentru aceasta etapa reparatorie. Se va transmite un mesaj, prin fibrele aferente, pentru inlaturarea inflamatiei si relaxarea fibrelor musculare si a tesutului conjunctiv.

Categorii: Terapia prin Bowen | Lasă un comentariu

Ce este terapia prin Bowen

Terapia BOWEN cunoscuta si ca terapia Bowtech (prescurtare de la Bowen Technique), este de departe, cea mai simpla si mai eficientaterapiebowenro2_thumbnail.thumbnail tehnica holistica a secolului 21 . Putem afirma cu tarie ca este asul din maneca umanitatii, fiind solutia viitorului pentru insanatosirea lumii.

Este o tehnica terapeutica extrem de profunda si are la baza teoria conform careia organismul in stare de relaxare totala, isi activeaza abilitatea de a rezolva orice problema a corpului sau a mintii, prin readucerea acestora in echilibru si armonie. Este o metoda de vindecare neinvaziva si foarte delicata.

Desi in Romania este nou aparuta, in plan international este considerata atat de medicina alopata cat si de cea alternativa ca fiind cea mai puternica metoda de insanatosire.

Este o formula unica de re-echilibrare neuro-musculara. Lucreaza, in principal, prin sistemul nervos, atat asupra sistemului osos cat si la nivel muscular.

Terapia Bowen este un concept nou in manipularea corporala, nu deriva si nici nu este similara nici unei alte modalitati de abordare fizica:

– Deplasarile osoase se re-aliniaza – desi nu se executa nici o manipulare a articulatiilor sau oaselor, ca in chiropractie.

– Tensiunile musculare se elibereaza si circuitul limfatic normal se restabileste – desi nu se maseaza muschii, ca in masajul terapeutic.

– Meridianele energetice se restabilesc imediat – desi practica nu se bazeaza pe meridiane si nu seamana nici cu acupunctura, nici cu presopunctura.

– Echilibrul psihic se normalizeaza – desi nu este necesara invocarea unui raspuns emotional, ca in cazul terapiilor ce se adreseaza mintii si corpului deopotriva.

Aproape in toate cazurile, pacientii raporteaza o stare placuta derelaxare si o senzatie de bine, de usurare.468676

O sedinta de terapie Bowen consta intr-un numar de miscari delicate, practicate cu degetele, asupra muschilor si tesuturilor articulare. Astfel se transmit mesaje in interiorul corpului, de reactivare a memoriei celulare, a unei stari ideale, de relaxare si echilibru.

Durata unei sedinte este intre 40 si 60 minute. Rezultatele pot fi remarcabile, chiar de la prima sedinta de tratament, deoarece corpul incepe procesul de auto-vindecare.

Spre deosebire de alte tehnici fizice,Tehnica Bowen nu foloseste manipularea fortata. Terapeutul nu forteaza corpul sa „execute o comanda”, ci ii permite acestuia sa intreprinda masurile necesare pentru auto-vindecare, in propiul sau ritm.

Istoria acestei terapii – Tehnica a fost conceputa in anii ’50, de regretatul Thomas Ambrose Bowen, in Geelong, satul Victoria – Australia. Tom Bowen s-a nascut la Melbourne, in aprilie 1926. In anii ’50, Tom a inceput sa lucreze la Fabrica de Ciment din Geelong. Inca de pe atunci, a inceput sa-i ajute pe oameni in rezolvarea problemelor de sanatate, primindu-i seara, la el acasa. Tom Bowen a continuat sa-si dezvolte si sa-si imbunatateasca tehnica, pana cand, la sfarsitul anilor ’50, venise timpul pentru o decizie majora. Si-a deschis propriul cabinet in Geelong, care a devenit, curand, extrem de solicitat, avand numerosi pacienti cu accidenta sportive si dizabilitati. Tom era foarte implicat in activitatea cluburilor de fotbal locale si era stiut ca in fiecare sambata seara, cabinetul ramanea deschis „pana pleca si ultimul fotbalist”. El avea, deasemenea, o afinitate deosebita pentru animale. Desi Tom nu avea pregatire de specialitate in domeniul medicinii, a devenit un terapeut celebru, cu mai mult de 13.000 pacienti pe an. In 1974, la Conferinta Nationala de Sanatate – Adelaide, Tom a fost prezentat osteopatului Oswald Rentsch, pe care l-a initat in Geelong, sa practice impreuna.

In 1986, la patru ani de la moartea lui Tom Bowen, sotii Rentsch incep predarea tehnicii pe mai multe continente iar astazi peste 19 000 de persoane din intreaga lume au facut cursurile specializate pentru a o putea practica.

Academia de Terapie Bowen din Australia mentine si astazi standardele metodei originale Bowen predata cu ajutorul a 80 de instructori acreditati in peste 30 de tari, cu 18 Asociatii afiliate Academiei Bowen din Australia .

In Romania este predata de d-nul Andrew Zoppos , instructor superior international , membru onorific pe viata al Academiei Bowen . Dumnealui a instruit cursanti in mai multe tari- Australia , Grecia, Germania, Finlanda, Romania, Georgia, Cipru, Ungaria , Bulgaria  si continua sa predea aceste cursuri  in Romania .( http://www.bowtech.ro)

Copiat de pe:http://terapiebowen.ro/

Categorii: Terapia prin Bowen | Lasă un comentariu

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.